Cum ne afectează propria copilărie modul în care ne creștem copiii

Ne place să credem că, atunci când devenim părinți, o luăm de la zero. Că putem să ne ștergem trecutul cu buretele și să începem o poveste nouă, doar a noastră și a copilului nostru.
Adevărul este însă altul: copilăria noastră ne urmează, ca o umbră, în fiecare moment în care ne aplecăm spre copilul nostru.
Copilul din noi nu dispare
În momentele în care copilul nostru plânge, țipă sau ne provoacă limitele, în noi se activează amintiri și emoții mult mai vechi decât ne dăm seama. Poate că nu ni le amintim clar, dar corpul și creierul nostru știu exact cum ne-am simțit atunci când eram mici și depindeam de adulții din viața noastră.
Dacă am fost ascultați, validați, îmbrățișați, vom simți instinctiv cum să oferim și noi asta. Dacă am fost criticați, ignorați sau respinși, există riscul să reacționăm la fel — nu pentru că vrem, ci pentru că e ceea ce știm.
Modelele pe care le-am învățat
Creștem cu un set de „rețete” emoționale transmise de părinții noștri:
Cum se exprimă furia
Cum se arată afecțiunea
Cum se gestionează greșelile
Cum se răspunde nevoilor copilului
Fără să vrem, aceste „rețete” devin modul nostru de funcționare de bază. Chiar dacă rațional nu suntem de acord cu ele, ele apar automat în situații de stres.
Vindecarea începe cu conștientizarea
A ne crește copiii diferit de cum am fost crescuți nu înseamnă să ne respingem părinții, ci să ne asumăm propria poveste și să alegem ce păstrăm și ce transformăm.
Pași importanți:
Recunoaște-ți emoțiile – când te enervezi pe copilul tău, întreabă-te: „Ce îmi amintește asta?”
Identifică tiparele – observă în ce momente reacționezi „pe pilot automat” și ce tip de reacție ai.
Învață strategii noi – psihoterapia, grupurile de suport și cărțile de parenting conștient îți pot oferi alternative sănătoase.
Fii blând cu tine – schimbarea nu vine peste noapte; fiecare moment în care alegi conștient este o victorie.
De ce merită efortul
Atunci când reușim să ne vindecăm propriile răni din copilărie, nu doar că ne creștem copiii mai echilibrat, dar le oferim și lor libertatea de a deveni adulți care nu poartă poverile generațiilor trecute.
Este, de fapt, un act de iubire care trece dincolo de prezent — un cadou pe care îl facem viitorului lor.

Mesaj final pentru tine, părinte:
Nu ești definit de copilăria ta, dar ea este busola cu care ai început călătoria.
Ai puterea să o reglezi, să îți alegi direcția și să construiești o poveste în care copilul tău să crească simțindu-se văzut, iubit și în siguranță.
Pentru că, atunci când vindecăm copilul din noi, îl ajutăm și pe copilul nostru să înflorească.

                                                                                                                                                                           Elena Moana-Psiholog clinician
 

Pagină web realizată în program pentru crearea site-uri, WebWave.